luni, 7 decembrie 2015

Prin ograda

       La oras ne trezeam dupa 9 in weekend-uri. Nu era nici o graba, leneveam in pat ore bune, discutam cafeaua pe-ndelete, ne prindea amiaza in pijamale.
    Tarani fiind, acum nu ne permitem sa dormim mai tarziu de 7, nici macar in weekend-uri. Animalele nu masoara timpul cu saptamana!
       Asadar, cam asa arata inceputul unei zile de duminica:
  •           Imediat ce am sorbit ultima picatura de cafea, luam galetile cu apa calduta si ne indreptam spre sura;
  •           In drum aruncam cateva galetuse de boabe de porumb si deschidem poiata, miscandu-ne cat se poate de rapid din fata usii pentru a nu deveni aeroport pentru zburacioase;
  •           Intram in grajd insotiti de juniorii mancaciosi;


  •           Cat Edi mulge vacile eu ma delectez  cu animalele mai putin productive si observ cum motanul Bartos este educat/smotocit de pufoseniile lui Rufi;


  •   Marin e intrigat de prezenta mea in grajd, motiv pentru care considera oportun sa-mi fure caciula, sa-mi mestece vesta de fas si sa ranjeasca spre mine. Inca mi-e usor frica de el, iar el  e inca prea curios


  •       Toti cei mici stiu ca urmeaza sa primeasca lapte caldut proaspat muls asa ca se tin de sotii primprejurul meu;


  •       Lil se cuibareste in fan si profita din plin de ultra-violetele diminetii pentru a-si improspata bronzul. Unul din juniori il urmeaza intocmai – probabil is intensifica petele


  •           Blu  are ochii albasti ca un cer senin de vara. Stie ca ne este foarte drag  si e obraznic foc - ori de cate ori il cert ca-mi smotoceste motanul face o mutra de milog de iti vine sa-i ceri tu scuze.


  •          Ma cocot in podul surii in constructie si admir la rasarit cerul albastru ca ochii lui Blu


  •          La apus e inca o parte de faneata verde iar pe marginea padurii mai sunt cateva palcuri din prima zapada;


  •           Luna inca nu a apus, se zareste si ea inspre Ceahlau


  •           Dupa ce ducem laptele in casa si hranim catei, matoance si purcei, vine randul rumegatoarelor. Acum avem 3 vacute, doua junici si o vitica.


  •           Bruna a crescut foarte frumos, aproape ca a ajuns-o pe Matilda

  •           Capritele s-au intors si ele de la stana si sunt sistematic antrenate de Marin – cand are chef de joaca le fugareste prin toata ograda



  •           Le mai admiram nitel, mai scarpinam pe una pe alta, constatam ca mai avem de lucru cel putin o saptamana la noul grajd pentru vite si speram sa mai tina vremea sa-l terminam;

  •     Pornim spre casa si observam ca gastele incep sa se balaceasca in apa proaspat schimbata. Tare mult si-ar dori un iaz in care sa poata intra cu totul;


  •          Ratele stau deocamdata pe uscat, daca se apropie de apa isi iau papara de la gaste. Dar nici cu ele nu mi-e rusine: smotocesc gaini, pisici si catei;


  •           Cocosul pitic invata sa cante si scoate un gajait de parca s-ar ineca. Are noroc ca-i frumusel, ca la cat ii de galagios, nu l-as vedea prea bine.


Si cam asa s-a dus jumatate din zi. Abia pe la 11 mancam micul dejun, eventual mai bem o cafea sau un ceai in tihna. La pranz mergem sa facem curat la animale  dupa care o luam de la capat cu hranitul, adapatul, scarpinatul.
Nu-i asa ca e un deliciu viata la tara?!

joi, 10 septembrie 2015

Rosii deshidratate


Cand viata iti da o  lamaie, fa din ea o  limonada, iar cand gradina iti da tomate din belsug, deshidrateaza-le!



Asta am facut si noi in zilele caniculare: am deshidratat.
San Marzano mi se par perfecte pentru a fi uscate: sunt carnoase, cu foarte putin suc si suficient de aromate, plus ca trei randuri din cele 7 din solar au fost ocupate de acest soi. Am cules, le-am taiat in jumatati, le-am sarat usor si le-am asezat pe tavi de plasa in loc insorit.



Seara am luat tavile si le-am asezat in deshidratorul de plante.


In perioadele caniculare, tomatele s-au uscat dupa 2-3 zile de expunere.
Acum insa, folosim si deshidratorul electric, mai ales pe timpul noptii.


Pentru a fi marinate in ulei, tomatele nu trebuie sa fie nici prea uscate, nici prea suculente. Insa cum nu am putut urmari foarte bine procesul de uscare, unele dintre ele  au devenit prea tari, motiv pentru care le-am pus separat pentru a le macina si  le vom folosi la vegeta.
Cele gumate le-am asezat in borcanele, am presarat busuioc uscat si doi trei catei de usturoi, am turnat ulei extravirgin de masline si le-am dat la intuneric.


Dupa numai doua-trei zile, am desfacut un borcan sa testam, apoi inca unul si inca unul… Sunt delicioase, ne plac la nebunie asa goale, sau in sandvis cu branza sau in omleta, sau oricum.
Evident ca pana am ajus aici am dat rateuri peste rateuri: prima tura a mucegait (am uitat sa le saram), a doua tura le-am uitat afara intr-o noapte cu ploaie, alt lot l-am pus la cuptor si le-am ars, cate si mai cate.
Am incercat si varianta cu busuioc proaspat, si chiar daca aroma este mai intensa, din pacate produsul nu rezista foarte mult timp, busuiocul verde se deterioreaza foarte repede.
Alternativ deshidratam si alte legume de sezon pe care le vom marunti pentru vegeta: ardei gras, gogosari, dovlecei, telina, morcovi, patrunjel.



Dar despre asta…, join us again for the young and the restless J

marți, 25 august 2015

Pe final de august


Miroase a toamna, prea devreme. Campul arata ca la sfarsit de octombrie, ars de soare si de seceta.
A plouat prea putin, cu toate codurile anuntate abia daca au cazut cativa stropi. Animalele sufera cel mai tare din pricina secetei, deja am inceput sa dam fan rumegatoarelor pentru ca pe islaz iarba nu a mai crescut.

Avem o noua specie la ferma: manzul Marin (a venit la noi de Sfanta Maria). Evident tot al meu sot a tinut mortis ca-i trebuie cal. Chiar ma gandeam ca treptat ne transformam in amish :))), Edi si-asa poarta barba, eu imi cumpar o boneta, ne facem si trasura si gata.


Dar, revenind la manzul nostru, Marin e cumintel deocamdata, are doar 4 luni, ii plac merele si adora sa se tavaleasca prin iarba. Mie mi-e cam frica sa ma apropii de el, insa treptat sper ca ne vom imprieteni.


Iuri s-a intors de la stana, e ditamai tapul si a cam devenit seful peste ceilalti ai curtii. S-a luat in coarne cu  vitelul si a cam iesit castigator. A ramas insa la fel de alintat.


Zapacitele de gaini au scos pui pe banda rulanta, fara ca macar sa prindem de veste. Am vazut ca au mai disparut dintre ele insa ne-am gandit ca le-a luat vulpea. Insa doamnele au clocit care pe unde au putut: in podul cu fan, intr-un butoi cu rumegus, sub niste busteni de brad, si au iesit tantose cu pufoseniile lor. Acum avem bataie de cap cu astia mici, e cam tarziu pentru ei, ne temem ca o sa-I prinda frigul insuficient dezvoltati. Ii indoapa mama cu oua fierte, branza de vaci cu crupe, urzici tocate, doar-doar i-o zburataci.


Cocosul alb o cam ia pe cocoasa, motiv pentru care sta mai mult ascuns ori cocotat. Il cam ciufulesc gastele. Acu` la drept vorbind, si-o cam merita, ca si el smotocea rata alba.


Lil a ramas la fel de libidinos, nu am vazut pana acum caine sa cerseasca atata atentie. Ce ma enerveaza crunt la el este ca toata noaptea latra, numa el stie la ce, iar ziua doarme la umbra. Poa` sa intre cine vrea in curte ca nu se sinchiseste. El noaptea are treaba, si eu dorm doar cu antifoane.

In gradina e binisor, tinand cont de seceta crunta. Rosiile au rodit din belsug si spre fericirea noastra nu s-au imbolnavit. Am reusit sa indetificam soiurile si sa culegem seminte pentru anul viitor.









Vinetele portocalii au inceput sa se coaca, ce a mai ramas in urma gandacilor de Colorado. Sunt foarte mici, insa arata interesant.



Dovleceii patison au cateva fructe, ii ud la fiecare doua seri pentru ca vreau neaparat sa ajunga la maturitate sa recoltez seminte. Cei normali au rodit foarte putin, abia am reusit sa usuc cateva rondele pentru vegeta de casa.



Vinetele rodesc si ele binisor, nu au fructe foarte mari, insa sunt gustoase. Am copt si am pus la congelator pentru salata dar si pentru zacusca.


Ardeii sunt foarte afectati de seceta:  au pete brune de la lipsa de calciu, au pielea zbarcita si nu sunt carnosi. Imi pare tare rau ca nu am pus si in solar un rand. La anul cu siguranta vom proceda altfel.


A inflorit tutunul, seamana cu regina noptii, insa e roz delicat. Frunzele sunt foarte mari si de un verde crud. As fi putut sa-l pun la fel de bine printre straturile de flori, nu musai in gradina de legume. Cred ca e timpul sa recoltam din frunze si sa ne documentam cum se prepara.


Muncim de zor la conserve, facem suc si bulion, dulceata de soc, uscam rosii, dovelecei, ardei si telina pentru delicat si testam retete de tomate uscate cu ulei, perfectam retete de branzeturi  si ne bucuram din plin de roade. Miroase a toamna, prea devreme!

luni, 27 iulie 2015

Din gradina adunate


Sambata am adunat prima recolta diversificata de tomate.


Preferatele noastre sunt ciresele; e intr-adevar o explozie de gust si savoare in fiecare bobita. E primul an in care cultivam acest soi, fructele nu depasesc marimea unei cirese, insa planta creste foarte deasa si e plina de ciorchini. Pare si destul de rezistenta, pana acum nici una nu are semne de boala. Pentru la anul insa va trebui sa le plantam mult mai rare astfel incat sa se poate desfasura in voie.



San Marzano au fost cele mai harnice, s-au copt primele, deja culegem de mai bine de o saptamana. Au rodit abundent atat afara cat si in solar. Fructele coapte afara, desi mai mici, sunt mult mai aromate si mai dulci decat cele din solar. In plus, din ce am observat, par sa se dezvolte destul de bine si fara a fi palisate.

Marmande s-au cam imbolnavit afara, a trebuit sa defoliem putin, iar de la canicula fructele s-au cam ars pe partea expusa la soare. In solar  au rodit mult mai bine.
Inimile au  inceput timid sa se coaca doar in gradina de la deal. Sunt cele mai sensibile la boli, insa unele din preferatele noastre.


 Cele galbene mari  - Azoychka – de asemenea e primul an in care le cultivam si am ramas impresionati de marimea fructelor din gradina. In solar inca nu s-au copt.


Perunezele  au invadat gradina, e al doilea an cand le cultivam  - anul trecut a scapat de mana un singur fir si doar le-am degustat, fructele cele mai mari le-am pastrat pentru seminte. Speram ca anul acesta sa mancam pe saturate.

Mai avem cateva soiuri pe care le asteptam sa se coaca pentru a le indentifica.Spre rusinea mea, desi rasadurile au fost marcate fir cu fir pe soiuri, la transplantat in gradina le-am cam pus alandala si nu prea mai stim care pe unde-s.





Au inceput timid sa rodeasca si dovleceii. I-am pus foarte tarziu, si saracii de ei cam sufera de seceta.


Ardeii iuti mai au nitel si incep sa se coloreze, iar gogosarii sunt plini de flori.



Vinetele acus-acus is bune de salata iar telina si busuiocul sunt bine deocamdata.






Ca si “lessons learned” ale acestui sezon:
-          Distanta intre randurile de tomate trebuie sa fie mai mare de 70 cm
-     Mulcitul te scuteste de fitness-ul cu sapa;
-           Instalatia cu picatura face toti banii;
-          Rarul umple carul , desul umple fesul :)