duminică, 23 noiembrie 2014

Prima ninsoare



      A inceput joi dimineata cu o lapovita usoara si a continuat pana vineri seara cu fulgi uriasi. Zapada a acoperit campurile, asa ca Ritele nu mai aveau de ce sa ramana la stana. 

 

Sambata dimineata le-am adus acasa. Pe langa cele pe care le cunoasteti deja, septelul a crescu cu inca doua: Rosa, o capra masiva cu coarne lungi si arcuite, si Drupi, o caprita sura, seamana bine cu Rita insa e tare sperioasa.  Acum avem 7 caprite si un tap in devenire!



Le-am dus direct in grajd, unde aveau deja pregatita o gustare de lucerna.


Iuri si Rituca stau intr-un compartimet separat, doar ei. Avand in vedere ca Rituca a venit foarte slabita de la prima stana, am tinut-o acasa sub tratament si stricta supraveghere. Intrucat cu Iuri se intelege bine, si sunt cam de aceeasi talie, i-am lasat impreuna.




 Celelalte au fost cazate intr-un compartiment mai mare, si deja au inceput sa-si stabileasca prioritatile la mancare.
Matilda a fost destul de curioasa la miscarile de trupe din grajd, privind cu mirare catre noile colege.


Bruna insa nici nu a catadicsit sa le salute. A rams culcata rumegand tacticoasa micul dejun.


Cea mai curoiasa a fost Rufi: nu a lasat turma sa intre in curte, a latrat, s-a agitat, parca ne-ar fi intrebat mereu ce se intampla si de ce primim straini in ferma :)


In semn de bun-venit le-am servit lucerna, insa de acum vor primi fan si coceni. Pentru ca lucerna nu avem foarte multa, incercam sa o pastram pentru perioada cand vom avea iezi si vitel/vitica. 


Cautam informatii si despre posibilitatea de a le completa dieta cu cereale, am observat ca e foarte important ca animalele sa intre sanatoase si grase in sezonul rece. Mai mult decat atat, trebuie sa fim siguri ca fanul o sa ne ajunga pana in primavara, deja mie mi se pare ca am consumat foarte mult din el.


E drept ca s-a si tasat de cand e adus, dar cand ma gandesc ca nu se vedeau grinzile fanariei in vara…

miercuri, 19 noiembrie 2014

Progenituri


Matisorii au prins curaj: tiptil, tiptil coboara din pod in magazia de lemne din spate, apoi fac echilibristica pe braul casei si ajung pe mana curenta a scarilor. Asteapta pana cand usa ramane intre-deschisa si se furiseaza in hol, la bolul cu lapte ori cu crontonele. Daca mustatile lor percep si cea mai mica urma de miscare/zgomot, o zbughesc ca din pusca direct in pod.


Unul dintre ei este acrobat de profesie. A gasit o scurtatura din pod spre streasina si iese direct in uluc, de unde miauna cat il tin plamanii. De teama sa nu se “scurga” din uluc, cum il auzim, lasam totul balta si ne cataram sa-l salvam. Evident ca nu se lasa usor prins, e o adevarata aventura capturarea lui pe bajbaite. 


Ceilalti trei s-au mai imblanzit, si cand Tici e in casa, indraznesc si ei sa intre si sa se culcuseasca in pat.


Unul din motanei seamana leit cu ma-sa, si incepe deja sa ii imite gesturile.


Motanelul alb e cel mai bland, am apucat sa-l managai fara sa obtin semne pa maini.


Un alt junior e Bonet, una din fiicele lui Rufi (ceilalti trei au gasit stapani iubitori). E sireata ca o vulpe batrana: strecoara in casa si devoreaza crontonelele pisicilor.




Are un apetit fantastic, oricat ar manca nu se vede satula. Mai nou roade tot ce prinde: lemne, papuci, stiuleti, nuci, soareci abadonati de motani. Intr-una din zile am vazut-o smotocind o cartita; nu a mancat-o, doar s-a tavalit pe ea parfumandu-se in asa hal incat nici ea nu se mai suporta. In alta zi a venit cu o aripa de gaina si mi-a lasat-o in fata usii drept ofranda.


Cand e obosita insa e un bibelou.


Si motanii sunt niste bibelouri, mai feng-sui (de fapt mai mult sui decat feng).

luni, 10 noiembrie 2014

o mana de ajutor



      Am amanat destul de mult curatarea bordurii cu flori din stanga curtii. Chiar mi-era teama ca cepele de gladiole au avut de suferit la inghetul de acum doua saptamani. Din fericire insa, le-am gasit bine, nu au degeraturi. Si tubercurii de dalii sunt bine, s-au dezvoltat foarte mult, si ma gandesc sa-i inmultesc in primavara, daca ajung teferi.
      Dupa ce am scos si am intins la soare toate radacinile sensibile la frig, am degajat straturile de tufele de craite pitice, care numai pitice nu au fost, si lujerii de condurasi care au crescut extrem de lungi, migrand pe sub gard pana in gradina vecinilor.
      Cum in curtea gainilor a fost ras si ultimul fir de iarba, dupa ce primesc micul dejung, lasam angheriile libere in curtea din fata si in gradina de legume.
      Dar credeti ca le-a interesat gradina de legume vazandu-ma pe mine scotocind prin straturile cu flori? Neah, nici vorba!
      Primele au venit gastele, in fuga, cu aripile desfacute si cu mare zarva. Au pasit cu laboantele peste bustenii despicati ce marginesc straturile si si-au bagat ciocurile in fiecare patratica, cercetand verdeata.





      Lui Ferdi ii place sa fie alintat, intinde gatul ca o lebada si isi lasa aripile in jos cand il mangai de pe crestet pana spre coada. Cand se plictiseste, se departeaza de noi si isi intinde aripile scuturandu-le, ca si cum i-am fi  deranjat penajul.



      Dupa ce s-au saturat de explorat, s-au culcusit mangaiate de raze blande.
      Gainile au demonstrat o obraznicie iesita din comun: ele nu s-au multumit sa cerceteze doar cu ciocurile, ci au inceput sa scurme adanc in cautare de rame si alte proteine. Cocosul Orpi e dovada clara a veleitatilor de cautator de “comori”. 


Si el a facut o baie de soare dupa ce si-a pus gusa la cale, insa nu oricum, ci cocotat pe movila de lemne.


     Dupa ce am reusit sa indepartez resturile vegetale, am imprastiat in careuri pale de fan si paie de la rite (cele pe care au dormit si care incepusera sa se descompuna). Peste iarna acest strat de paie va proteja tufele de trandafiri, de levantica si se va descompune partial,  hranind urmatoarea generatie de flori.


Unde credeti ca au migrat toate inaripatele? Da! Chiar peste fanul asezat cu grija pe straturi. Au scurmat, s-au balacit, l-au imprastiat, ce mai! Si-au facut de cap.



     Iar dupa tot ospatul asta patagruelic, pe seara, toate au navalit la tavile cu boabe. Oricate lighioane si oricata verdeata ar ciuguli, pana nu infuleca niste mix de boabe de porumb, grau si floare, nu se culca.Ba ratele, chiar si dupa ce iau cina, tot mai bantuie prin intuneric prin curtea lor.