luni, 11 august 2014

Roade



Vedetele gradinii sunt ardeii iuti. Au crescut sub forma de padure, plantele au cel putin jumatate de metru, si sunt puternic ramificate. Sunt pline de flori si fructe. Unii au inceput sa roseasca, altii se innegresc iar altii sunt inca verzi. Cei mai mici sunt si cei mai criminali.




  De obicei conservam ardeii la otet. Anul trecut insa i-am insirat pe ata si i-am uscat. Aratau frumos dar nu prea iti venea sa-i mananci asa rigizi. Asa ca i-am dat prin rasnita de cafea si i-am maruntit,  cu tot cu seminte. I-am pus intr-un borcanel de sticla cu capac tot de sticla cu garnitura si in acest fel s-au consumat foarte repede: ba pe oua ochiuri, ba pe cartofi, ba la ciorbite; parca nimic nu mergea fara ardei iute. Anul trecut am avut doar din cei obisnuiti, lungi subtiri si rosii. 


Probabil ca si anul acesta ii vom usca, insa as vrea sa incerc sa-i macin si sa-i pun in borcanele cu sare, pe culori – cum am vazut la Green.


Un alt experiment ar fi sa-i murez, cum fac turcii, insa mi-ar placea sa le pastrez culorile. Inca ma documentez pe aceasta tema.

Ardeii grasi au crescut, insa nu prea s-au ingrasat. Plantele sunt robuste, le-a prins bine cate doua la cuib ca se sprijina una pe alta. Au rodit bine, asteptam acum sa inceapa sa se coaca pentru a-i conserva. La salate deja ii folosim.


O premiera pentru mine in acest an sunt vinetele albe. Au inceput sa rodeasca nietel mai tarziu decat cele violet, insa par sa fie vrednice. Au cate 3-4 fructe pe planta, iar la partea superioara infloresc.



Din cele violet am copt doua runde pentru salata. E unul din felurile de mancare preferate pe timp de vara: salata de vinete cu ceapa rosie ( nu prea ma dau in vant dupa cea cu maioneza) si cu tomate feliate; as putea manca la micul dejun, la pranz si la cina.




Dovleceii incep si ei timid sa rodeasca. Am galbeni si albi, nu am gasit nici o diferenta de gust intre ei, insa imi place diversitatea de culori si forme.





Cu tomatele nu prea ma pot lauda. Primul esec  a fost cu pierderea rasadurilor care au fost semanate prea devreme. Al doilea a fost sezonul ploios care a adus mana. 


Putina recolta comparativ cu anii precedenti. Sper ca dupa ruda de curatat si stropit sa mai regenereze ceva. Daca nu, asta e, ne bucuram de ce avem.


Si cum saptamana trecut a fost balci la Roman, mi-am cuparat accesoriul perfect pentru servit salata la ferma: un caston incapator din lut ars.




miercuri, 6 august 2014

Juniorii



Cei mai mici, ca varsta, sunt porcusorii fatati de Rufi. Oricat am incercat noi sa o izolam in perioada caldurilor, a fost in zadar. Ne-am pricopsit cu 5 catelusi dolofani si smiorcaiti.  Daca`s a lu` Jimi se fac ditamai dulaii, daca in schimb ii revendica Ursi, catelul vecinei, probabil vor fi niste javrute mici si uricioase. Glumesc evident, mi-s tare dragi, si daca Rufi nu s-ar uita cam suspect la mine i-as smotoci nitel. Speram sa le gasim niste stapani care sa-i ingrijeasca cum se cuvine.



       Un pic mai rasariti is motanii, 2 baieti si doua fete, la fel de smiorcaiti ca si cateii. S-au nascut intr-o ladita de legume, pe hol. Asa a vrut Tici, sa nasca musai in casa. Am dus-o in atelier, in pod, intr-o cosarca in sopron, n-a vrut! Ea ar fi dorit din tot sufletul sa nasca in dulap, pe hainele proaspat spalate. De cate ori am gasit-o molfaind in gherute rufele impaturite, chipurile sa-si pregateasca culcusul… I-a tinut in ladita de pe hol pana ieri, cand a decis ca e timpul sa-i mute, si i-a carat pe rand in pod. Abia incepusera sa faca ochisori. De acum ii mai vedem doar cand s-or hotara sa manance crontonele.



      Tustele au si ele vreo doua saptamani de acum. A doua incercare a fost cu noroc, din 10 oua avem 7 ratuste. Majoritatea arata ca niste viespi, au corpul galben si pete negre simetrice. Numa una e galbena si seamana cu cea din desenele cu Tom si Jerry. Astora le place apa mai mult decat bobocilor de gasca. Am senzatia ca nici nu pot manca daca nu au apa. Le tocam frunze de dovlecel si de sfecla rosie, amestecam cu crupe de porumb si branza dulce sau lapte acru. Si ele hoatele, fiecare imbucatura o tavalesc intai prin apa si abia apoi o infuleca. La inceput le-am pus vasul cu mancare la oare s`ce distanta de tava cu apa. Era un chin pentru ele sa manace: lipa-lipa la castronul cu mancare, lipa-lipa la apa. Asa ca acum le punem unele langa altele, ca sa nu oboseasca bietele de ele :)



      Tot printre juniori se numara si bibilicile albe. Pentru ele nu exista garduri ori obstacole. Daca nu trec prin  ochiurile gardurilor, zboara pe deasupra. Is cele mai rapide pasari de la ferma. Cand le deschidem adapostul dimineata zboara pe deasupra capului, de zici ca-s porumbei. Is albe complet si au ciocul si picioarele portocalii.

 
     Si in incheiere – bobocul Ferdi. Da, o sa ziceti ca nu e boboc, ca e ditamai gascanul. Dar comportamentul i-a ramas de boboc: sta la alintat, se zbenguie in apa si alearga spre noi cu aripile deschise cand ne vede intrand in curtea lor. Trebuie sa recunosc ca e preferatul meu dintre pasari!