joi, 31 iulie 2014

Fanaria


      E aproape gata. Lucram la ea de la inceputul lui iulie. Am fi vrut sa o ridicam cu furci de stejar, si din acest motiv am intarziat cel putin doua saptamani. Din pacate nu am gasit un om de cuvant in tot satul sa ne aduca stejari din padure. Toti promit marea cu sarea si nici unul nu-si respecta cuvantul. Si satui sa tot asteptam am cumparat furci de brad (cu toate ca la noi e padure de foioase cat vezi cu ochii, iar rasinoasele se aduc de la cel putin 50 km distanta). Am curatat coaja de pe lemn, am uns bine cu ulei de motor iar la partea inferioara i-am invelit in carton bituminos – partea care a fost prinsa in beton.



Structura de asemenea e din grinzi de brad. Intr-adevar nu va avea acceasi rezistenta ca stejarul, dar pentru noi va fi suficient. 




 Pe partea de rasarit a fanariei am costruit un sopron unde vom adaposti animalutele pe timp ploios ori racoros, iar in interiorul fanariei vom depozita fanul, lucerna, dovlecii si sfecla: cam tot meniul rumegatoarelor. Cocenii de porumb probabil vor ramane afara, pentru ca ocupa prea mult loc. La fel si balotii de paie vor ramane afara si probabil ii vom inveli cu o prelata. 





      De mare ajutor in ridicarea fanariei a fost M. un vecin de numai 15 ani tare harnicut si priceput. Ne-a impartasit din cele invatate de la bunici si parinti in ale gospodariei si ne-a devenit tare drag. Desi la varsta la care copiii de-o seama cu el viseaza la tablete si telefoane inteligente, jocuri online si alte astfel de nazdravanii, M. traieste in aer liber, are de prieteni reali cu care se intalneste zilnic la pescuit ori la padure, iar din toamna va urma o scoala de meserii. Da, da! Sunt si copii care vor sa invete o meserie, vor sa fie independenti cat mai devreme si nu viseaza cai verzi pe pereti. Noi am ramas foarte placut impresionati de M, de educatia pe care a primit-o in familie, si ii suntem recunoscatori pentru ajutorul pe care ni l-a dat.




Acum, nu ne ramane decat sa umplem depozitul cu fan. Speram doar sa mai tina vremea sa putem strange iarba de buna calitate pentru vacute si caprite.

luni, 7 iulie 2014

Gradina cu bune si rele



       Gradina e verde cu tente de galben la inceput de iulie.
      Varza de vara a crescut foarte bine, a invelit, insa din pacate jumate din ea e deja devorata de melci si omizi verzi. Nu am stropit-o cu nimic, iar vremea umeda se pare a le-a priit daunatorilor. Drept vorbind nu ma supar foarte tare, partea inferioara, cea perforata o curat si toate bucatile le dau la pasari. In special gainilor si puilor zburataciti le place varza tocata. 



      De conopida nu sunt multumita, a facut niste flori cat pumnul si nici nu le-am descoperit la timp sa le culeg, motiv pentru care nu mai sunt albe. Probabil vor ajunge tot hrana la zburatoare si rumegatoare. Acelasi lucru l-am patit anul trecut cu broccoli, a facut niste flori mici-mici si nu prea gustoase, motiv pentru care anul asta am renunantat la el. Nu cred ca voi mai planta conopida la anul. 


      Guliile le-am terminat, toate au ajuns in salata, sau gustare la serviciu. Pot spune ca anul acesta cultura guliilor a fost un succes: au crescut suficient de mari, au fost delicioase, nu au ajus sa se lignifice, nu s-au iutit. Ce mai, au fost perfecte! Clar cultivam si la anul.
       Si mazarea a fost un succes, am mancat cruda direct din pastaie, am gatit si am reusit si sa punem la congelat cateva kg. La anul o voi semana mai rara. Desi a avut sarme pe care sa se agate si sa se sprijine, din cauza ca am semanat-o foarte deasa si pentru ca a crescut inalta, la un moment dat s-a prabusit si a fost mai greu de cules. 


       Castraveciorii au inceput si ei timid sa lege. Au primit o portie de zeama bordeleza pentru ca incepusera sa aiba frunzele parlite. Sper sa rodeasca pentru ca mararul a inflorit si de-abia asteapta sa mearga impreuna la borcan in beci :)




   
   Ardeii iuti incep sa frunctifice, de obicei aveam doar de cei rosii lungi, anul asta insa am o varietate de forme si culori. Rasadurile le-am avut pe caprarii, insa cand i-am mutat in gradina nu am mai notat cine e cine. Va fi o surprinza si pentru mine cand se vor coace. 



      Tomatele o parte au crescut si-s sanatoase. Insa am si unele care se dezvolta mai greu, iar altele care au fost usor afectate de mana. Au primit si ele o portie de zeama bordeleza, le-am scurtat rochitele de frunze lasadu-le tulpinile dezgolite la cele mai afectate. La fel ca la ardei, nu le-am mai evidentiat pe soiuri in gradina, si nici nu au suficient mulci motiv entru care pe alocuri au reaparut buruienile. Cu ele mai avem multa treaba: mulcit, legat, copilit. 





     
 Radacinoasele cresc vanjoase. Mai am de rarit la morcovi, si cum de curand am reusit sa ne achizitionam un deshidrator, vom toca morcovii rariti si-i vom usca pentru la iarna. 



     Fasolea pitica rodeste cu sport, am cules deja o portie. Cea cu pastai late abia infloreste.Pare sa-I priasca inlatuirea cu floarea soarelui. 



      
      Patrunjelul de frunze trebuie tuns, musai. O parte va merge la congelator iar alta parte la deshidratat. Speram ca pana in toamna sa mai avem o tura de frunze pentru zarzavat.


      Cu dovleceii ne merge tare prost anul asta. In alti ani aveam de dadeam si la pasari la timpul asta, insa acum abia au primele frunze adevarate. Nu le-a placut deloc frigul si umezeala. 


       Cat despre ceapa si usturoi, mi-e si jena sa vi le mai arat. De fapt nici nu pot sa vi le arat pentru ca sunt acoperite de buruieni. Si mi-e cam teama sa le plivesc pentru ca anul trecut am avut experienta neplacuta a manei la nici doua zile dupa ce am scos buruianul din ceapa. Asa ca anul asta am decis sa nu o mai dezgolesc de tot. Nu stiu de va fi bine ori ba…




joi, 3 iulie 2014

Animalute



       Cresc vazand cu ochii Ferdi si ai lui fratiori. Nu am intalnit un animalut care sa creasca atat de repede. Cerealele nu prea sunt pe gustul lor, prefera iarba. Insa cand e vorba de salata sunt adevarate bestii: le smotocesc, inghit frunzele intregi, le mai trec prin apa ca sa alunece mai usor pe gatlej si la final zdrobesc pana si tijele salatei batrane si le devoreaza. 




      In schimb fac foarte mare mizerie: este un circuit continuu de material. Si nu glumesc cand spun continuu, cred ca daca ar fi sa putem aduna cat ingrasamant produc intr-o zi toti trei, ar depasi cantitativ pe cel produs de Matilda :)


      Puii scosi in primavara s-au zburatacit si ii lasam liberi, pentru ei a trecut pericolul pisica. Avem insa o noua serie de pufosenii care stau deocamdata in custi mobile. Printre ei avem si doi pui de bibilica alba cu picioruse portocalii. Sunt frumosi foc si tare sprinteni. 
       Din pacate din ouale de rata nu a eclozat nici un pui, toate s-au dovedit a fi limpezi. Am primit insa inca zece oua de rata muta de la o vecina si macar din astea speram sa avem cativa bobocei. 


     
 Iuri creste si el si e din ce in ce mai impertinent. Se urca pe Bruna cand ea sta culcata, se zgaibara pe garduri, roade tot ce prinde inclusiv pantalonii ori tricoul cu care sunt imbracata. Daca ma asez jos langa el si incep sa-l alint mi se suie in spinare. Cred ca va trebui sa incepem sa fim mai duri cu el, pentru ca in curand va fi foarte puternic si va fi greu de stapanit.


      Bruna e o puturoasa. Doarme cat e ziulica de lunga. Dimineata se trezeste foarte greu, nu prea-i arde de supt. Doar se linciureste nitel cu laptele dupa care se tolaneste in paie. Seara insa are chef de harjoana, pune coada pe spinare si da cateva ture de tarc pana sa intre la supt.
      Matilda merge ziua la islaz. S-a obisnuit cu celelalte vacute si a invatat drumul. Stie ca trebuie sa plece dimineata, dar ca o gaseste pe Bruna cand se intoarce, seara. La inceput a fost foarte greu sa le despartim, pentru ca Mati incerca sa fuga dintre vaci inapoi acasa la Bruna. 

      Motanii, Flip si Flop, dorm si ei cat e ziua de lunga, in prima parte la soare iar apoi cauta umbra. 


      Buson si Rufi fac spectacol seara de seara cu tavaleala lor prin curte. Rufi cred ca va avea pui, chiar daca am tinut-o inchisa in atelier cand era in calduri. 


      Si Buson creste mai mare decat ne-am inchipuit ca va fi. Deja a schimbat o parte din dinti, s-a mai calmat din rontait papauci, lemne, pisici, si desi incape in ladita de fructe doar pe un sfert, tot se chinuie sa doarma in ea, asa cum facea cand era puiut.