miercuri, 28 mai 2014

Amestecate



      Timpul se comprima in ultima vreme. Suntem intr-o goana continua, nu terminam bine un lucru ca altul devine prioritar.

      Gradinile devin luxuriante, e verde peste tot iar buruienile au un ritm de crestere ce-l depaseste pe cel al culturilor; abia plivim, ca altele in urma lor cresc, parca bucuroase ca le-am facut loc. 



      Puii se zburatacesc si nu prea mai incap in cusca mobila, insa nici liberi nu pot ramane inca, pentru ca deja doi dintre ei au fost rapiti de pisica unei vecine. 



      Gimi s-a indragostit lulea de Rufi, ieri am inchis-o in atelier iar blegul de Gim a asteptat-o in fata usii in ploaie toata noaptea. Dimineata arata ca vai de el. Tici si-a gasit si ea un motan alb care o urmeaza peste tot spre disperarea maica-mii care se teme sa nu dea iama in pui. 
      Lui Buson i-au cazut dintii de lapte si ii cresc unii ascutiti  ca niste acusoare; roade tot ce prinde: papuci, stiuleti, cozi sau spinari de pisici.



      Iuri creste pe zi ce trece iar cornitele is din ce in ce mai semete si impertinente.


      Campurile isi schimba culorile de la o zi la alta, verdele crud al graului este inlocuit treptat de nuante mai inchise presarate pe alocuri cu pete sangerii, parcelele brune incep sa inverzeasca cu florile semete ale soarelui ori cu porumb, rapita a format pe alocuri pastai. 


Padurea contrasteaza cu galbenul vegetatiei de lunca. 


      Iar vremea e deja de vara: plec de la serviciu pe vreme insorita, la nici 10 km is nori grosi plumburii, iar pe masura ce ma apropii de sat ploua cu soare.Ne bucuram de ploaie, Stanita fiind in varf de deal avem mari probleme cu deficitul de apa. 






      E perioada frumoasa dar foarte aglomerata iar ziua e prea scurta pentru cate avem de facut: eu cu gradina, Edi cu animalutele si constructiile iar mama cu inaripatele. 



      Doar seara ne strangem la un pahar de bere rece, mai schimbam o vorba, mai admiram un apus, mai facem un plan sau redefinim prioritatile.


vineri, 16 mai 2014

Ferdi




Marti dupa-amiaza, ma suna matusica Ana:
- Ce faci fata?, am incercat sa sun la mama-ta da` nu raspunde, si oricum cred ca mai bine tratez cu tine problema.
- Ce problema? zic eu
- Ei, de fapt nu e problema, ma intrebam daca nu-l vrei pe Ferdinand la ferma ta.
- Ce Ferdinand? intreb eu, gandindu-ma ca mi s-a dus vestea cum ca strang caini abandonati. In sinea mea ma si gandeam ca a gasit matusa-mea vreun animalut blanos, i-a fost mila de el si mi-l da in plasament.
- Stai ca ti-l dau la telefon, zice ea.
Cum mama zmaului sa mi-l dea la telefon?!? ma gandesc eu. Si numa` aud: fiu-fiu, fiu-fiu!
- Ce e asta?
- Cum ce e, vrei sa zici Cine!? E Ferdinand, bobocul de gasca! 


      Ferdi (ca noi asa il alintam) nu are mama. Gasca din al carei ou a iesit nu-l recunoaste de fiu, asa ca el s-a orientat spre bunica. Si o urmarea peste tot prin curte dar si in casa. Cum in gospodaria bunicii sunt si alte animale care trebuie ingrijite, era destul de dificil sa se ocupe de un boboc orfan.
      Astfel, miercuri a sosit la Ferma lu` Mos Ghita bobocul Ferdinand.
     E foarte sfatos si iute de picior. Am incercat sa-l plasam la closca, dar s-a ales cu niste ciupituri zdravene. Nici puii nu l-au acceptat, s-au cam speriat de el, si Ferdi la randul lui plangea si incerca sa ajunga la maica-mea.
     In prima seara s-a ascus intr-un papuc de casa din acela matlasat, doar fundul pufos i-a ramas la vedere.


      Acum locuieste pe hol, intr-o cutie de biscuiti. Noaptea il incalzim cu lampa cu infrarosu, iar ziua o urmeaza pe mama peste tot. Atat matele cat si Buson l-ar smotoci nitel dupa cum le vedem privirile, insa Ferdi nu le da nici o atentie, trece pe langa ei ca si cum nici nu ar exista.
Mananca si produce ingrasamant in mod continuu. Ii plac in mod deosebit salata, firele fragede de iarba, si frunzulitele de traista ciobanului smulse direct de pe tulpini. 


      Desi nu aveam in plan sa crestem gaste, acum cautam sa-i aducem niste surate pentru ca gastelor le place in card. Duminica mergem la piata poate gasim boboci de varsta lui :)

duminică, 11 mai 2014

Mai mult verde


      Asa arata frasinul din centrul curtii noastre, in lumina unei dimineti senine.


      Dupa o zi de sambata in care am muncit pe branci, ne-am trezit putin dupa rasaritul soarelui, fara desteptator. Am baut cafeaua in curte si am rontait gogosi fierbinti cu dulceata de visine. Eu as fi preferat de cireste negre, insa din pacate am epuizat resursele inainte sa producem un lot nou. Toata ziua de sambata am lucrat in gradina la plantat rasaduri. Am plivit buruienile crescute peste aratura discuita, apoi am maruntit bine pamantul cu motocultorul, am masurat si am plantat rasaduri de rosii, ardei, vinete si telina - cred ca au fost in total vreo tei sute de fire.
       Am reusit sa acoperim aproximativ 80% din suprafata gradinii. 




      Ardeii i-am pus doi la cuib, ca stiu ca se prind mai greu, si ma gandesc ca poate se sustin unul pe altul in caz de furtuna. Celelalte rasaduri le-am pus cate unul in cuib. Mai avem unele ramase in jardiniere pentru a inlocui pe cele care nu supravietuiesc.

      La o prima inspectie in aceasta dimineata aratau bine vinetele si rosiile, doar ardeii erau nitel intimidati de Soare. 






      Experimentul cu fasole si floarea soarelui a demarat , insa momentan nu-mi dau seama cum va evolua. Acum fasolea pare mai vrednica, insa vedem noi pe parcurs daca e functional ori ba. 


      Gradina e din ce in ce mai verde.

      Mazarea evolueaza impecabil la paralele. 



      Mararul incepe si el sa devina stufos. 



      Sfecla care a iesit unde a vrut ea din seminte ramase in gradina creste ca nebuna. Sincer nu stiu unde sa o mut, si imi e si mila sa o raresc. Inca ne gandim la o solutie constructiva.


      La usturoi au inceput sa se ingalbeneasca frunzele de la baza, nu-mi dau seama daca e semn de maturitate sau de boala. 

      Am inceput sa culegem ceapa verde, spanac si salata verde. Cea rosie inca e mica, poate peste vreo doua saptamani sa devina mai zdravana. 




      Cam asa arata componentele unei salate din Ferma lu` Mos Ghita: 




      Saptamana aceasta vom curata partea superioara a gradinii care a fost invadata de buruieni. Hameiul e stapan absolut in aceasta zona, imbratisand tot ce apare in calea lui, de la gard, pomi, araci, pana la robinetul de apa. 



Ne-au mai ramas de semanat dovleceii si de plantat craitele printre tomate.

Apoi o luam de la capat cu prasitul, legatul, mulcitul, copilitul, carnitul. Asta numai in gradina...

Frumoasa viata la tara, nu ?

Micro


      Trebuie sa recunosc ca ma fascineaza plantutele mici cu flori viu colorate. Descoperirea lor implica un efort suplimentar: trebuie sa prestezi plecaciuni sau inghenuncheri in fata lor pentru a le putea admira frumusetea. Pentru trecatorul grabit, stresat, ingandurat, ele nu exista. Doar in momentele de relaxare se lasa privite si admirate. Singurii care le vad adesea sunt copiii sub 80-90 cm. Poate lipsa grijilor, sau poate diferenta de “altitudine” face ca ele sa nu treaca neobservate de cei mici.

 






      Ce m-a facut atenta recent la aceste miniaturi a fost vizita nepotelelor mele. Atat s-au mai jucat cu papadii pufoase si asa de tare se bucurau sa sufle puful si acesta sa ramana agatat in par si pe haine, ceva de neimaginat.

      Insa si cele mai mici se fac remarcate atunci cand se asociaza, puterea lor cromatica fiind impresionanta. 



      Concluziile le lasam la intelegerea fiecaruia dintre noi :)

vineri, 2 mai 2014

De ziua muncii


        Evident am sarbatorit prin munca, cel putin unii dintre noi (veti vedea mai jos la ce ma refer).
         Pentru ca puii au cam crescut, si au devenit iuti de picior, s-a impus construirea unei custi. Ne-am inspirat din “intoarcerea la obarsie” a lui John Seymour si am construit o cusca mobila. Din niste leaturi vechi am construit scheletul. La capete am intarit imbinarea cu coltare de tabla. Lateralele le-am imbracat cu plasa de sarma plasticata cu ochiuri mici, iar deasupra am acoperit cu plasa de rabit. 



           A trebuit sa acoperim si deasupra pentru ca avem prin vecini un motan care vaneaza pui. Anul trecut ne-a rapit aproape jumate din puisori.
Pe laterale au fost puse un fel de manere astfel incat cusca sa poata fi mutata din loc in loc.
In fiecare dimineata o asezam pe alta parcela cu iarba iar puii sunt multumiti ca au verdeata proaspata si sunt la adapost de pradatori.
          In ultimele zile am inceput sa gasesc zone scurmate in straturile inaltate, si culmea era ca pasarile nu au acces in acea zona. Azi dimineata am gasit infractorul: Jinx motanul vecinei se tavalea de zor in tarna marunta a stratului cu leustean. Nu stiu ce sa ma fac cu el, ma tem sa nu faca si alte nazdravanii in straturile mele. 


       Buson cred ca s-a dublat de cand e la noi, nu mai incape in ladita in care l-am cazat din prima noapte. Totusi nu vrea in ruptul capului sa o paraseasca. Doarme in continuare in ea in cele mai contorsioniste moduri. 

        Ceilalti mebrii ai fermei au sarbatorit si ei ziua muncii care cum au putut.
        Unii au stat la umbra: 

        Altii au facut bai de soare:

        Altii se bucura de primele progenituri: 

        In timp ce unii prefera sa traiasca pe spinarea altora:

        Iar noi ne miram ca deja a inflorit tataneasa, iar menta se cere a fi taiata. 


       Tare repede mai trece timpul… Nici nu termini bine o treaba ca alta devine prioritara.