marți, 29 aprilie 2014

Culorile unei dimineti


        Desteptatorul a sunat la 6:30. Eram deja trezita oarecum, insa m-am mai cuibarit nitel stiind ca nu trebuie sa ajung la nici o sedinta. Dupa ziua de ieri am dormit lemn, cu toate acestea m-am trezit foarte odihnita.

       Dupa vreo zece minute, m-am indreptat spre bucatarie sa pregatresc cafeaua. Am auzit cainii latrand, si aruncandu-mi ochii pe fereastra l-am vazut pe varul meu, medicul veterinar, pe ulita. Vorbisem cu el de aseara sa vina sa faca tratamente la caprite, pentru ca de joi le trimitem la stana. Pastram acasa doar pe Rita cu Iuri. Nu avem suficient spatiu pentru pasunat toata turma.

        Mi-am savurat in liniste cafeaua dupa care am dat o raita prin gradina. In roua diminetii culorile sunt proaspete. Si privind in jur cu relaxare, observi detalii care iti scapa in zilele obisnuite.









        Din cand in cand, ne face bine sa ne oprim, macar pentru o clipa, din goana nebuna in care suntem angrenati cei mai multi dintre noi, si sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara.

luni, 28 aprilie 2014

Activitati de primavara


      Cu ploile din ultima vreme si cu nebunia de la serviciu nu mai apucam sa fac nimic din cele ale primaverii. Asa ca, m-am hotarat sa-mi iau liber o saptamana. Am lipit-o cu 1 mai, in asa fel incat sa fie mai putine zile din concediu, sa-mi mai ramana si pe alta data. Ca asa sunt eu, cumpatata.

      Sambata, plina de elan ca de inceput de vacanta, incurajata de razele de soare si de miresmele de la prunii infloriti, m-am ocupat de straturile inaltate. De vreo luna tot ma lamentam ca le-am construit degeaba, ca nu am reusit sa seman, ca una ca alta. Sambata am pus ultimul strat de mranita amestecata cu pamant de gradina, am nivelat si am semanat: salvie, coriandru, busuioc, cimbru, telina de frunze, patrunjel cret si leustean. Pamantul era destul de umed cand am semanat, iar in urmatoarele dimineti a cazut o roua atat de groasa, incat nu a fost nevoie sa le ud. 


       Duminica a fost de leneveala, ca daca ne apucam sa mesterim cate ceva, ne cam ciufuleste mama.
         Am scos puiii afara sa fixize si ei ceva calciu si sa se vitaminizeze. Intre timp au primit si o mama de imprumut, de la matusa mea. E o curca tare blanda, si care are mare grija de ei.  Matele&Buson o ocolesc pe la 2-3 metri de teama sa nu fie smotociti. 



        La incubator au fost puse si 4 oua ale familiei pestrite: au iesit doi pui, unul gri si unul negru. Cel negru e preferatul mamei: ii spune Cioruta/Ochelaristu`/Uriciosu`. E in jumate cat ceilalti, insa iute nevoie-mare. 


      Azi, am vrut sa fac toata treaba de-o data, motiv pentru care m-am ales cu o durere zdravana de spinare.
       In prima parte a zilei am selectat cartofii si i-am semanat. Spre deosebire de anult recut, acum am avut aratura de toamna plus vreo 4 tone de gunoi de grajd bine descompuns. Din acest motiv motocultorul a mers aproape ca-n reclame, mai-mai ca Edi l-ar fi dirijat cu o mana, iar cu alta ar fi salutat vecinii, daca ar fi fost cineva prin preajma :)




       Pe marginea ogorului, intr-o brazda ce inconjura gradina, am semanat floarea soarelui cu boabe de fasole. Ne-a zis o vecina ca in acest fel poti renunta la araci, lujerii de fasole urcand pe tulpina florii soarelui. E un experiment, vom vedea daca functioneaza. 


        Dupa- amiaza am venit sa vedem roadele muncii: 



       Evident, glumesc! In partea de la vale am avut anul trecut cartofi, si au mai ramas unii in sol, au prins radacini si au infrunzit.
       Spre seara am plantat niste crucifere: gulii, varza si conopida. Insa nu vi le arat pentru ca de oboseala, toate s-au intins pe solul pufos. Le-am facut un dus rapid cu niste apa de ploaie colectata de la streasina. Vedem maine daca le-a placut ori ba.


duminică, 20 aprilie 2014

Creste septelul - episodul 2


      Calculand dupa spusele ciobanului, Rita ar fi trebuit sa fete pe 26 martie. Drept pentru care acea noapte, dragul meu sot a cam facut-o alba tot mergand si verificand. A doua zi s-a desfasurat cam la fel, Rita a fost verificata ora de ora sa nu cumva sa iasa iezii si sa nu poata suge, sau sa nu se usuce in timp util si sa raceasca. A treia zi s-au mai rarit verificarile, insa Rita se obisnuise sa primeasca mult mai multa atentie, asa ca si in zilele ce au urmat a fost vizitata mai des decat in mod obisnuit, pentru ca altfel zbiera de iti rupea sufluetul.
      Miercuri dimineata, pe 16 aprilie, cand Edi s-a dus sa hraneasca animalele, n-a auzit zbieratul obisnuit al Ritei. Dschizand usa adapostului a dat peste o minunatie de ied, gata uscat si satul – papase deja colostru la micul dejun. Noi ne asteptam sa fie doi iezi, ca Rita se latise zdravan, insa a fost doar Iuri – un ied marisor, foarte blanos si din cate pare, sanatos.
Inainte sa se nasca, ne gandeam ca daca va fi mascul o sa-l schimbam cu un vecin, sa luam in loc o femela. Insa nu putem face asta pentru ca ne-am indragostit la prima vedere de impielitat. O sa-l pastram in turma noastra. 

Iuri la o zi dupa nastere




      
      Rita e tare mandra si excesiv de protectoare. Ieri, cand am mers in vizita in tarcul ei, Negrutu m-a insotit. Insa de cum l-a vazut Rita pe langa gard, aproape de Iuri, s-a repezit de am crezut ca smulge plasa cu totul. Nu i-a mai trebuit lu` Negrutu sa dea tarcoale pe acolo. 


      Azi, fiind soare si cald, am zis ca e oportuna o sedinta foto in iarba, cu Iuri. Nu a fost chip. Cum a sesizat Rita ca nu mai are iedul langa ea, a inceput sa zbiere ca in gura de sarpe. Imediat ce I l-a dus Edi inapoi, l-a cercetat sa nu fi patit ceva, l-a lins pe crestet si l-a indemnat sa intre in adapost. Iar cand Iuri iese zburdand afara in soare, Rita e imediat pe urmele lui. 

Iuri la varsta de 4 zile
     
      Iuri miroase a lapte deocamdata, are o blana groasa si pufoasa si azi l-am vazut zburdand prin tot tarcul. Nu lasa nici un strop de lapte in uger, si o imita pe maica-sa rontaind paie- sincer nu stiu cu ce ca dintii is tare mici. Isi tremura codita cu o viteza uimitoare atunci cand suge, iar somnul si-l face sub barba mama-sii. Momentan este rasfatatul Fermei.

marți, 15 aprilie 2014

Pufosenii


     Au aparut pufoseniile! Avem de toate culorile: albi, galbeni, cicolatii, negri, avem cu gatul gol, incaltati, pitici si normali.




       Ouale au fost puse la incubat pe 26 martie dupa ce au fost atent cercetate daca au sau nu banut si daca au coaja uniforma. Au fost selectate doar cele produse in ultima saptamana si care erau curate.
      In incubator le-am intors dupa un grafic de lucru bine stabilit: primele si ultimele 3 zile repaos total iar restul de 15 zile au fost rotite de cate 3 ori pe zi. Anul acesta am avut continuitate in functionarea incubatorului si am reusit sa mentinem temperatura cat de cat constanta in jurul la 37,5 grade C. Anul trecut am avut intreruperi de curent chiar cu cateva zile inainte de eclozare si ne-am chinuit groaznic cu sticle de apa incalzita, cu perna electrica cu tot felul de improvizatii.
      Aseara au inceput puisorii sa ciocneasca. Pentru a evita mirosul neplacut care se formeaza cand incep sa iasa puii si se scurg tot felul de secretii, in apa incubatorului am pus cateva fire de busuioc uscat.



      O alta lectie invata de anul trecut, cand ajutam puisorii sa eclozeze, indepartam coaja groasa doar impreuna cu membrana subtire, altfel aceasta adera la puful puiului si este dificil de eliminat. 



      Dupa ce puisorii s-au zvantat, i-am scos din incubator si i-am asezat intr-o ladita de carton acoperita cu o panza de bumbac, sub lampa cu infrarosii. 





       Cum dau de caldura,ii si calareste Mos Ene. Daca insa stingem lampa, incepe o zarva si o tavaleala intre ei de nu te mai intelegi om cu om. Surpriza e ca cel mai mic e si cel mai galagios si cel care ii starneste pe toti ceilalti incercand sa se bage pe sub ei, ca si cum s-ar baga sub closca


Cel mic gri cu negru este neastamparatu`

luni, 7 aprilie 2014

Boboci



      Nu, nu de rata, cu toate ca dragul meu sot ma bate la cap ca lui ii trebuie si rate si gaste :). Deocamdata avem doar boboci vegetali, frumosi tare, mai ales dupa un dus de primavara.

Piersic




Cais

Cires

Soc

Nectarin

duminică, 6 aprilie 2014

Din gradina


      De la Mos Ghita am mostenit capsuni. Toata via din spatele gradinii e impanzita cu stoloni. Sunt un soi cu fructe nu prea mari insa foarte parfumate. Anul trecut am mutat o parte dintre ei: am sapat la cazma o bucata de 25 de mp din terenul cu lucerna, am maruntit cu motocultorul si i-am aranjat frumos pe randuri. A venit insa sezonul ploios, au crescut buruienile, si dragii de ei au emis drajoni in toate directiile. Ce-i drept nici noi nu i-am supravegheat asa incat sa mutam drajonii pe linie. Acum nu mai sunt chiar atat de ordonati, insa pentru ca mama i-a mulcit in februarie, au crescut foarte frumos si speram ca anul acesta sa rodeasca.


     
 Incepand de luni am continuat operatiunea “capsuna” . Pe o alta suprafata de cca 40 mp am mutat capsunii din vie, nu toti, inca au ramas foarte multi printre butucii de vita. Saptamana viitoare urmeaza sa fie mulciti. De la acestia nu speram la rod anul asta, insa daca rodesc cei de anul trecut e suficient. 
       In gradina de legume am plantat salata. Am fi putut sa o lasam sa mai creasca, insa aveam nevoie de jardiniera pentru alte rasaduri. Desi a plouat destul de putin ieri, a prins bine la plantat. 


   
      Dintre semanaturile din martie doar ridichile albe au indraznit sa iasa. Celelalte plantute asteapta un pic mai multa caldura. 

      Am fost surprinsa sa constat puzderia de plantute de sfecla rosie care a aparut in gradina. Cea semanata cu grija de mine, sa nu fie prea deasa, ori prea adanca, nici nu se gandeste sa rasar. In schimb, in locul unde am avut in urma cu doi ani sfecla, au iesit sute de plantute. Ma gandesc ca s-a scuturat mare parte din samanta din sfecla pe care am lasat-o de samanta. Va fi o munca titanica sa le transplantam ordonat. 


      Tot cu surprindere am descoperit un fir de leustean, mutat probabil la arat, cu tot cu brazda drept in mijlocul gradinii. Va trebui sa il plantam intr-un loc mai umbros, daca vrem sa-l avem si anul viitor.