duminică, 26 ianuarie 2014

Born to be wild!


     Pe Ruf am gasit-o asta vara la marginea strazii. Ne duceam sa umplem butelia la Bara, si am vazut-o aproape de sant, covrigita. I-am zis lui Edi hotarat, ca daca nu o ia nimeni pana ne intoarcem, o luam noi. Si cand ne-am apropiat, ne-am speriat in ce stare era: fusese oparita probabil cu zer la stana, si napadisera mustele pe rana de pe spate. Probabil din cauza asta fusese aruncata de catre ciobani. Am dus-o acasa si i-am dezinfectat ranile cu apa oxigenata, iar a doua zi a cumparat Edi niste antibiotice si un spray albastru cu care-i pulverizam ranile de doua-trei ori pe zi dupa ce o dezinfectam cu perhidrol.

      Si-a revenit surpinzator de repede, rana s-a cicatrizat de la o zi la alta; dupa o saptamana incepuse deja sa-i creasca blanita pe spate.
Ruf
      La inceput am crezut ca e baiat, l-am numit Rufus, insa pe masura ce a crescut, am constatat ca ne-am inselat, si numele i-a ramas Ruf.

        Am avut mai multe serii de catei la Ferma lu Mos Ghita, dar unul mai zvapaiat si mai agitat ca Ruf nu am intalnit. Alearga incontinuu, fura si roade tot ce prinde, ne aduce galosii vecinilor. Intr-o zi, asta toamna, ne-a adus o punga cu peste de la vecina. Scormoneste in pamant dupa cartite si mananca orice ii dai pe nerasuflate. Fugareste pisicile, le prinde de dupa cap si le taraie prin ograda.

       Clar este o salbatica! O sa avem nevoie de foarte mult timp si tot atata rabdare pentru a o educa.

       La polul opus este Gimi. Pe el il avem de 4 ani. E un catel foarte ascultator, stilat si galant. Desi are o figura fioroasa si e destul de masiv, este total inofensiv. S-a nascut iarna, si cred ca din acest motiv adora zapada. Ii place sa alerge, sa se tavaleasca, sa scormoneasca si sa manance zapada.
Gimi la varsta de o luna

Gimi harjonindu-se cu surioara lui
Gimi latrand
Gimi stand cumintel la pozat
       Anul acesta face cuplul perfect cu Ruf; de cand a inceput sa ninga nu se mai satura de zbenguiala. Amandoi au mustatile inghetate, blana cu turturi, pernutele reci, dar nu se pot opri din harjoana. Nici crontonele nu le trebuie pe aceasta vreme.


       Daca nu am fi avut de lopatat zapada toata dimineata, cred ca am fi intrat in hora lor, pentru ca prea se bucurau de omatul pufos!

5 comentarii:

  1. Frumosi si un gest de apreciat cu Ruf. Sa va traiasca si sa va bucurati de nebuniile si zbenguielile lor.Prietenia pe care ne-o ofera este neconditionata. O seara minunata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi ne bucuram, de ei. Vecinii nu sunt prea bucurosi cand le dispar sosonii de pe trepte :).
    O seara linistita va urez si dumneavoastra!

    RăspundețiȘtergere
  3. sincer mi-e dor de ei, de mosulica ala flocos, care a avut rabdare cu pane pana ne-am facut amici, iar de zapacita de Rufy.... ce sa mai zic , atunci cand vreau sa ma distrez, privesc imaginile filmate pe cand chinuia pisicile ! Simpatici si placuti amici !

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa va bucurati de ei mult timp de acum incolo!

    RăspundețiȘtergere